Genul literar: e o categorie fundamentală a teoriei literare, care reuneşte opere literare asemanatoare prin structura conţinutului, procedee estetice comune, modalităţi compoziţionale de exprimare a sentimentelor, stărilor sufleteşti sau de construirea acţiunilor şi a procedeelor artistice. Genurile literare sunt: genul epic, genul liric, genul dramatic.
Specia literară: e o subdiviziune a genului literar, definită prin anumite particularităţi fie tematice , fie structurale, fie stilistice, încadrându-se astfel modalităţilor de expunere a unui anumit gen literar. Speciile literare sunt în proza sau în versuri.
Genul epic -gândurile, ideile autorului trensmise indirect prin:
– personaje şi acţiune
– mod de expunere: naraţiune, dialog, descriere
– sunt indicatori de spaţiu, timp
– prezenţa naratorului (vocea autorului)
Balada -poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, prezentate în folclor.
Ex.: ,,Toma Alimos’’, ,,Miorita’’ – balade populare, ,,Mistretul cu colti de argint’’ de St. Augustin Doinas – balada culta
Legenda – povestire populară cu evenimente sau fiinţe imaginare sau fapte reale deformate, înfrumuseţate. “Cea din urma noapte a lui Stefan cel Mare” de D. Bolintineanu etc.
Basmul – Specie în proză în care personajele imaginare traversează întâmplări fantastice. “Tinereţe fara bătrâneţe” de Petre Ispirescu, basmele fraţilor Grimm sa.
Snoava – Scurtă naraţiune umoristico-satirică din lit. populară. Anton Pann
Poem. “Cântarea Romaniei” de Alecu Russo, “Luceafărul” – M. Eminescu.
Epopeea– Lung poem eroic, specie a genului epic. “Mahabharata”, “Ramayama”(literatură indiană), “Iliada”, “Odiseea”- Homer etc.
Fabula – Compozitie alegorică, cel mai adesea în versuri, care ilustrează o morală. Personajele sunt adesea animale ale caror trăsături sunt asemenea oamenilor pe care-i reprezintă şi care sunt ironizate. “Câinele şi căţelul” de Gr. Alexandrescu etc.
Schiţa – Specie de mici proportii în care e surprins un singur moment din viaţa unui personaj. Ex. “Momente şi schiţe” de I.L. Caragiale
Povestirea: specie în care se relatează faptele din punctul de vedere al unui martor, care asistă sau participă la evenimentul povestit. Povestirea este de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puţine, iar interesul cititorului se concentrează asupra situaţiei narate.
Ex.: Volumul de povestiri ,,Hanul Ancuţei’’ de M. Sadoveanu
Nuvela – compoziţie literară cu un singur personaj principal, un singur conflict major şi un fir epic. “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi, ,,Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici
Roman – Specie cu o actiune complexă la care participă un numar mare de personaje şi care realizează o imagine complexă a societăţii evocate. “Cei trei muschetari” de Al. Dumas, “Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon, Ex. ,,Moromeţii’’ de Marin Preda
Genul liric – gândurile, ideile transmise direct
– nu există personaje şi acţiune
– prezenţa eului liric (subiectiv – pers. I, obiectiv – pers. a III-a)
– mod de expunere: descrierea, monologul liric
– organizarea textului în versuri şi strofe
Elegia. Poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist si melancolic. Ex.: ,,Trecut-au anii’’ de Mihai Eminescu, ,,11 elegii’’ de Nichita Stanescu
Oda. Poem cântat de vechii greci. La moderni, poem liric compus din strofe simetrice în care se preamăresc fapte eroice, trăsături deosebite ale unor personalităţi şi are un caracter solemn. Ex.: ,,Odă ostaşilor români’’ de V. Alecsandri, ,,Odă simplissimei flori’’ de L.Blaga
Idila. Poezie de dragoste. ex. “Lacul” – M. Eminescu
Pastel. Specie care descrie imagini din natură. V. Alecsandri prin ciclul “Pasteluri”
Meditaţie (filozofică). Specie în care sunt prezentate idei filosofice. Ex.: ,,La steaua’’ de Mihai Eminescu, ,,De ce-aş fi trist’’ de Tudor Arghezi
Satira. Operă în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor săi sau le conturează viciile. Ex. Gr. Alexandrescu, “Satiră. Duhului meu.”
Pamfletul. Specie în care sunt criticate defectele unei persoane, societăţii cu intenţia îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu.
Sonetul. Piesă lirică cu formă fixă alcatuită din patrusprezece versuri cu aceeasi măsură, dispuse în doua catrene cu rimă îmbrăţişată. Ex.: ,,Când însuşi glasul’’ de M. Eminescu, Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo
Rondelul. Poezie cu formă fixă alcătuiă din trei catrene şi un vers izolat. Versurile 1 si 2 sunt identice cu versurile 7 si 8. Ex. Al. Macedonski “Poema rondelurilor”.
Gazel. Poezie cu formă fixă alcătuită din strofe cu 2 versuri; originară din literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului XIX. ex. G. Cosbuc, M. Eminescu, Goethe
Glosa. Se naşte în Spania secolului al XV-lea. Specie cu formă fixă. Prima strofă e alcătuită din 4, 6, sau 8 versuri ce conţin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. M. Eminescu, “Glossa”
Genul dramatic – gândurile, ideile autorului sunt transmise indirect
– mod de expunere: monologul dramatic, dialogul
– prezenţa indicaţiilor scenice (didascalii)
– există indicatori de timp şi spaţiu
– textul este structurat în acte, scene şi tablouri
Tragedia. Opera dramatică în versuri care prezintă personaje eroice în situaţii conflictuale, exceptionale, în măsura sa trezească spaima sau mila. Conflict foarte puternic, finalul aduce cu sine moartea. Ex. “Antigona” de Sofocle
Comedia. Specie care provoacă râsul prin zugrăvirea satirică a moravurilor, a tipurilor umane prin succesiunea unor situaţii neaşteptate. Conflictul este superficial. Ciclul “Chiritelor” de V.Alecsandri, “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale etc.
Drama. Piesă de teatru asemănătoare tragediei prezentând o acţiune violentă sau dureroasă în care comicul se poate alătura tragicului.Conflictul este puternic. “Despot Voda” de V.Alecsandri, “Năpasta” de I.L. Caragiale, ,,Mesterul Manole’’ L. Blaga– drama de idei.
Sursă: referatele.com, referat-e.ro
***, Limba şi literatura română de la competenţă la performanţă, Ed. Polirom, Bucureşti, 2010, 295p.
Aplicaţii: identificare gen şi specie
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios,
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.” (V. Alecsandri – Miezul iernii)
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,” (V. Alecsandri)
i. “De la Nistru pân’ la TisaTot Românul plânsu-mi-s-aCă nu mai poate străbateDe-atâta strainătate. Toate cântecele pier,Sboară paserile toateDe neagra străinătate. Numai umbra spinuluiLa uşa creştinului.Işi desbracă ţara sânul,Codrul – frate cu Românul -De secure se tot pleacăŞi isvoarele îi seacăSărac în ţară săracă! “ (M. Eminescu) j. “Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.” (M. Eminescu – Glossă)
Dorim să ajutăm cât mai mulţi elevi, aşadar ne-ai fi de ajutor distribuind site-ul şi altor colegi sau prieteni liceeni! Ne-ai face un mare favor şi până la urma… un “share pe facebook” nu te costă nimic!